Sau mai bine zis: primul mâner... :) oricum, primii paşi pe tărâmul
knifemaking!
O lamă mai mică, aşa, ca pentru începători. Lemnu'-i de cireş.
Încurajat de rezultatul (neaşteptat!), mă apuc şi de teacă. S-a dovedit că nu-i chiar aşa de simplu cum
credeam, drept urmare, nu sunt foarte încântat de ea. Oricum, a fost prima lecţie pusă în practică...
Vede Dan cuţitul ăsta proaspăt ... începem să povestim de cuţite... zice: "bă, mi-am luat şi io unu' de ăla scump, o mers fain la început, da' pe urmă ... nu o mai tăiat ca lumea :( Nu vrei să vezi tu dacă-i mai poţi face ceva?"
Mă gândesc că oricum n-am ce pierde... io, care încă nu am absolvit nici măcar clasa I la lecţiile de ascuţire: numa' bine o să-mi prindă puţin antrenament.
Oricum trebuia ascuţit ăsta micu', de cireş.
Când îl aduce, ce să vezi: un C. JUL. HERBERTZ din damasc, de toată frumuseţea!
Dau astazi vreo 3 ore cu ele pe piatră...
Woau !! nu-mi vine să cred! Ştiu că nu e cea mai elegantă metodă de a demonstra cât de bine taie, dar, până acum nu am mai ascuţit nici un cuţit care să radă:
Mă minunez şi de micuţul meu, care rade la fel de bine ca damascul!
Dau cu ele şi pe hârtie, cum am văzut la specialiştii de pe net:
Deabia aştet să văd cum va ieşi următorul! (deja e în lucru, staţi pe aproape!)