sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Primele scule

Pe mine microbul ăsta m-a prins cam aşa, dintr-o dată... după ce m-am tot minunat de sculele recondiţionate de Cătălin sau de lingurile cioplite de Vasi...
Cam aşa a început totul... În urmă cu ceva vreme am găsit nişte rindele vechi la un meşter care nu mai putea să le folosească ... şi i le-am cumpărat pe toate:

 
 


 
Apoi am mai primit câteva cadou:




 
A urmat un lung (dar satisfăcător) proces de curăţare, care a readus la viaţă nişte bătrâne doamne:
 
 
Nu mică mi-a fost mirarea când de sub stratul de murdărie, după îndelungi "săpături", am descoperit sigla unui vestit producător de scule de tâmplărie:  "JOH. WEISS & SOHN, WIEN".
 Majoritatea cuţitelor era marcată cu aceeaşi inscripţie.
Puţine cuţite erau fără siglă (am dedus că erau româneşti) iar pe două am găsit inscripţia "PEUGEOT GARANTIE". 
 
A doua încercare, dupa recondiţionarea corpurilor, a fost ascuţirea cuţitelor.
După o lungă sesiune de documentare pe net, multe explicaţii şi lămuriri primite de la Cătălin, mi-am luat două pietre de ascuţit şi, am început...
Rezultatele au fost (neaşteptat!) de mulţumitoare şi încurajatoare:
 




în lemn uscat de fag

 
A urmat vechiul banc de lucru al tatălui meu, părăsit într-un colţ de magaize, nefolosit de foarte multă vreme:

 
Câteva piese înlocuite, curăţat şi apoi câteva straturi de ulei au fost deajuns pentru a-l repune în funcţiune:


 
 

5 comentarii:

  1. Marfa !
    Dar baga-le-n span sa vedem de ce sunt in stare:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da aşa ar trebui... sunt convins că ele încă mai sunt în stare de multe! Nu ştiu io dacă am cu ce mă lăuda :D
      Din păcate îmi lipseşte un singur lucru: TIMPUL ...

      Ștergere
  2. din pacate, in vremurile de mult trecute sculele erau extrem de calitative! Mai am si eu o rindea de la bunicul meu, am lucrat cu ea mult si bine dar din pacate a cedat manerul. Am mai cautat prin piata si magazinele din oras dar nu am dat nimic calitativ.

    Mi-am luat inima in dinti si am comandat o rindea de pe emagazinuldescule.ro si sunt extrem de multumit de ea!

    Ar trebui sa faci o comparatie intr-un articol!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru încrederea acordată dar, nu cred că eu aş fi cel mai în măsură să emit teorii în legătură cu acest subiect. Puţina mea experienţă în lucrul cu lemnul precum şi în folosirea sculelor, nu îmi îngăduie să fac asta.
      Pe de altă parte, sunt de acord că sculele vechi, au o calitate bună, deoarece erau făurite cu drag pentru meserie şi cu multă seriozitate, ceea ce în zilele noastre nu mai prea întâlnim... Bineînţeles că şi acum se fac multe scule "adevărate" (Lie Nielsen, Veritas...) dar, din păcate, greu accesibile pentru buzunarul nostru... :(

      Ștergere
    2. Dacă vrei, îţi pot căuta eu printre piesele mele de rezervă un mâner pentru rindeaua bunicului. Dă-mi un mail cu o poză să vad despre ce este vorba.

      Ștergere