Fac ce fac, şi tot de noduri dau...
De data asta mi-am prins mintea cu un "încăpăţânat" de corcoduş:
Ostilităţile au început cu artileria grea:
Apoi, l-am aranjat puţin pe la fund şi pe la coaste :)
Din păcate, în urma uscării, au apărut (inevitabilele) fisuri... reparate, dar... parcă era mai bine fără ele :) (asta-i marea problemă a lemnului verde de corcoduş: crapă foarte tare...)
Chiar dacă s-a lucrat (foarte) greu în nod şi a crăpat peste tot (ceea ce a fost foarte frustrant), culorile acestui lemn sunt unice şi au făcut ca osteneala să nu fie chiar în zadar.
Aici l-am pus lângă ăla de frăgar, ca să vezi cât îi de mare. Intră în el vreo două kile de mere (d'alea mai mărunte, bineînţeles :)
P.S. - între timp am fost şi după mere ;)