sâmbătă, 20 octombrie 2012

Little Sparky & Big Mamma

Am gasit intr-o zi un varf de corn de vaca... zic: "las' c-o fi bun vreodata la ceva".
Apoi mi-a venit ideea: sa-mi montez amnaru in el. Usor de zis, mai greu de facut, daca nu ai mai facut niciodata asa ceva. Din a doua incercare (prima s-a soldat cu un laudabil esec), mi-a iesit cam asa:


Langa corn, e o bucata de piele, lemn de dud, piele, lemn de nuc.


Nu-i chiar perfect, dar... la al doilea voi sti ce am de facut. Important e ca sta bine in mana, sta bine si in maner, iar cel mai important e ca da scanteie buna.

                                                                             - // -

Zice Dan, intr-una din zilele trecute: " ma, sa imi faci si mie o lingura dinaia mare, sa mestec cu ea in ceaun..."
Zic in gandu' meu: "apai ma, daca vrei lingura de ceaun, du-te in piata, ca sunt cate vrei... io nu fac linguri dinalea... ale mele sunt decorative... artistice... ... ..." l-am lasat in pace.

Dau vineri peste o creanga de mar, pusa bine de cand am gasit maru' ala uscat. Hai sa vad ce ar iesi din ea, ca-i pacat sa arunci si cea mai mica si ciudata bucata de mar... (poate ca un linguroi pentru Dan-Fan ceaun, mai stii?)



Dau numa de noduri, crepaturi, gauri de cari... no ase sa ramai! O las cat mai rustica si badarana.
E bunica alorlalte: mare, stramba, imbatranita...






Ma gandesc ca mai bine i-ar sta atarnata intr-un cui pe undeva, ca sa poata fi admirata, decat sa o invarta Dan prin ceaunul lui. Asa ca, iau o decizie: o pastrez!
Pentru ceaun, sunt linguri la piata! sau... poate ca... oi face alta si pentru el ;)