sâmbătă, 21 decembrie 2013

Din nou la școală

             Pe Ionică Cernat din Șugag îl știam de multă vreme. Ce nu am știut până de curând, a fost faptul că este instructor la cursurile de ”Crestături în lemn” și ”Instrumente populare” (fluier), organizate de către Centrul Cultural ”Augustin Bena” din Alba Iulia, în comuna Șugag. După ce am discutat de câteva ori pe tema lingurilor și a crestăturilor în lemn, am zis că nu mi-ar strica chiar deloc să merg și eu să învăț câte ceva. Astfel am ajuns din nou la școală... :)
             Însă uimirea cea mai mare, a fost atunci când am descoperit lucrările meșterului popular Nicolae Cernat, bunicul lui Ionică, de la care acesta a învățat această artă...
Iată câteva dintre lucrările deosebite ale acestui artist:












inclusiv sculele din trusa au fost confectionate de către moș Cernat



        Multe și frumoase sunt lucrurile făurite cu deosebită măiestrie de Moș Cernat: furci de tors, fuse, linguri, polonice, lingurare, bâte ciobănești încrestate... 
        Nu poți să nu remarci migala, atenția la detaliu, și dimensiunile milimetrice ale ornamentelor. Deasemenea, pentru cineva care a trăit într-o epocă în care nu exista nicio sursă de inspirație, (Moș Cernat a decedat în anul 1984, la vârsta de aproape 90  de ani!), nici o școală nici un curs sau carte de specialitate, este de admirat acuratețea cu care au fost preluate, redate și îmbunătățite ornamentațiile.
        Nu aș vrea să aduc vreo ofensă lucrătorilor în lemn de prin alte țări, dar, cât am căutat prin internetul ăsta, nu am văzut nici pe de parte ceva asemănător... Păcat că nu știm să ne promovăm VALORILE, așa cum fac alții cu lucruri nici pe jumătate din ceea ce am moștenit noi. 
         A trebuit să aflu prima dată de kolrosing și numa' după aia să aflu că, de fapt, și  la noi se faceau încrustații pe lemn și pe corn (și cuțite anume), tot de atâta amar de vreme ca și la ei. Numai că la noi, promovarea și publicitatea sunt inexistente în acest domeniu. Degeaba cauți planșe, poze, explicații... nu există decât niște cărți, apărute în urmă cu... zeci de ani...
         Toată admirația mea se îndreaptă către oameni ca Ionică Cernat sau Daniel David (Ganduldelemn.blogspot.ro), care încearcă să mențină vii aceste tradiții, să le aducă în atenția lumii întregi, și chiar cu rezultate remarcabile. Succes!